Copilule-al lui Dumnezeu
din calea-ți te oprește
privește-o clipă-n jurul tău
câți bieți trăiesc în chinul greu
și mor în deznădejde!

Câți trec pe dinaintea ta
spre-a morții-ntunecime,
gemând sub sarcina cea grea
pe care n-o mai pot purta
și nu le-ajută nime!

Câți plâng la margine de drum
în noaptea disperării
că-n al iluziilor scrum
ei nu mai pot să afle-acum
puterea ridicării.

Privește! - și mai poți să spui
și tu cu Cain oare:
- mi-e frate, dar în grija-mi nu-i
ori eu sunt păzitorul lui?
- nu-mi pasă dacă moare!